EVTIMIE CEL MARE

:: 20 YANVARYE ::

EFTIMIE CEL MARE ADICA  :.:.:.:.:  O  M  E  G  A  S

YEEEEEEEEAAAAAAAAHHHHHHHH

S-a născut în pustiile Armeniei, din pântece neroditor şi dureros, precum a venit pe lumea aceasta chiar şi Ioan Botezătorul, după cum unele surse ultra-canonice ne pot dezvălui dacă ascultăm cu atenţie. 

Pe la 29 de ani s-a dus le Ierusalim să trăiască în peşteri şi să se încumete la grele munci speretuale, unde s-a întalnit cu un cuvios, Teoctist. A vindecat numeroşi nenorociţi de bolile lor grele, dar a şi hrănit cu câteva pâinici patru sute de călători care aveau chiar mare nevoie de hrană după lungul drum anevoios al pelerinajului non-politic. 

Cu ruga lui a ajutat nenumărate femei neroditoare să plăsmuiască şi să dea naştere copiilor pe pământul acesta blestemat, după cum şi Dumnezeu a făcut ca mama sa stearpă să aibă prunc-pe el carevasăzică.

Precum marele prooroc Ilie, a deschis porţile cerului în vremea secetei pentru ca pământul să rodească din nou, cu toate că oamenii ticăloşi de pe pământ din cauza neascultării şi idolatriei lor nu ar fi meritat sub nici o formă această binecuvântare. 

Când slujea Sfânta Jertfă, un Stâlp de Foc se pogora din cer să îl acompanieze şi să dovedească scumpa sa neprihănire măiastră, iar în timpul Sfintei Împărăşanii avea puterea deosebită de a vedea cu ochii săi mentalişti dacă cei care se apropiau de Masa Domnului aveau cugetul curat sau cugetul întinat - iar această înputernicire este un mare semn de har din partea Domnului Nostru pentru orice Slujitor al Său care se Învredniceşte Masiv.

La nouă zeci şi şapte de ani s-a mutat la Domnul, în timpul domniei Împăratului Leon cel Mare, iar acest detaliu neînsemnat nu este sub nici o formă o corelare neruşinată între puterea seculară bastardă şi nevolnică exploatatoare de oameni buni şi Sfânta Ordine Cosmică Perfect Autonomă.

Pentru o încheiere de efect, reproducem un citat oficial despre înfăţişarea preacuviosului, care nu ne interesează de fapt nici în cea mai neînsemnată măsură din moment ce icoanele nu sînt mijloace de reprezentare figurativă, chiar dacă din motive necunoscute sau chiar obscure majoritatea muritorilor ajung să creadă aceasta în mod greşit, spre nefericirea lor canonică:

"Era cuvios la chip; la fire fără de răutate, alb la faţă, vioi la trup, dar stăpânit, cărunt la păr şi avea barbă lungă până la brâu."